Pahomie cel Mare (c. 292-349), sfânt cuvios, considerat, împreună cu Antonie cel Mare, unul dintre întemeietorii vieții monahale. După înfrângerea împăratului Maxim, în armată căruia fusese înrolat, s-a retras la Tebaida, unde s-a creștinat. Apoi s-a retras în pustiul Tabene, unde a întemeiat o m-re, apoi încă șase, stabilindu-se la Pavan și organizând viața de obște a monahilor. A murit de holeră la 57 de ani. Bis îl sărbătorește la 15 mai.